Declaraţie politică

Modelarea discursului politic prin reclama comercială de televiziune

Neil Postman în cartea sa „Amusing Ourselves to Death” afirmă:

Cunoaşterea politică înseamnă mai mult a avea imagini în minte decât a avea cuvinte. În SUA orice candidat serios pentru o înaltă funcţie politică foloseşte serviciile unui consultant de imagine( image manager) pentru a schiţa tipurile de imagini care vor mobila mintea colectivă a publicului.

Reclama comercială de televiziune este instrumentul principal în crearea metodelor moderne de prezentare a ideilor politice.Acest lucru de realizează pe două căi. Prima cale este prin utilizarea structurii reclamei comerciale de televiziune în campaniile politice. Dezbaterile televizate de tip american prin care culminează o campanie electorală sunt astfel o confruntare între candidaţi, care nu stau unul în faţa celuilalt,ci ambii privesc publicul. Ei răspund alternativ întrebărilor puse de jurnalişti: când unul şi-a terminat intervenţia, celălalt comentează. Acest gen de dezbatere nu este un dialog,ea este un duel.Publicul numără punctele înscrise şi tinde să neglijeze conţinutul argumentelor.Mai mult, decât în alte emisiuni politice specifice aici forma are tendinţa de a anihila fondul: se uită adeseori ceea ce s-a spus în profitul modului în care a fost spus.

A doua cale prin care reclama comercială de televiziune modelează discursul politic este faptul că publicul o acceptă ca pe o formă normală şi plauzibilă de discurs. Reclama comercială de televiziune este caracterizată de o instantaneitate de expresie nemaiîntâlnită, iar drama, povestea este preferată expunerii.Astfel, o persoană care a văzut un număr foarte mare de reclame comerciale de televiziune ar putea ajunge să creadă că toate problemele politice au sau ar putea să aibă soluţii rapide prin măsuri simple.

Televiziunea eliberează oamenii politici din câmpul limitat al experienţei lor specifice. Ei ajung să fie asimilaţi de către cultura globală a televiziunii,devin celebrităţi.

Un om politic celebru nu este acelaşi lucru cu un om politic binecunoscut. De la simpla notorietate până la panteonul starurilor sunt mai multe etape de străbătut.

Unele popularităţi sunt trecătoare, unii oameni politici sunt nevoiţi să întreprindă o serie întregă de acţiuni mediatice pentru a menţine sau reînnoi atenţia ce li se acordă.

Preşedintele Harry Truman a fost un binecunoscut om politic, însă nu a fost o celebritate. De fiecare dată când publicul îl auzea sau îl vedea, Truman vorbea despre politică În prezent, oamenii politici se oferă pe ei înşişi ca surse de distracţie. Televiziunea difuzează spectacole în care apar oameni politici, al căror conţinut, însă, nu are nimic de-a face cu politica.Oamenii urmăresc acest gen de spectacole pentru a se distra, nu cu scopul de a se familiariza cu problemele politice.

Comunicarea politică în societatea spectacolului mediatic se apropie de comunicarea propagandistică prin dimensiunea ei unidirecţională. Ecranul televizorului nu permite un adevărat dialog, ci numai o comunicare cu sens unic, în care individul este telecomandat.

Vă mulţumesc.

Rogin Marius

Deputat PD-L

10.11.2009

Popularity: 7% [?]