Declaraţie politică

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează :

Cât de aproape este Republica Moldova de Uniunea Europeană?

În stânga Prutului populaţia visează la un trai mai bun, iar toate aşteptările şi le îndreaptă către Uniunea Europeană. Numai că din 1993 încoace relaţiile moldo-europene au evoluat prea lent. În plus, aşa-zisa putere comunistă de la Chişinău a stârnit o adevărată nebuloasă, îmbinând fidelitatea faţă de Rusia

Această politică duplicitară, care i-a derutat atât pe europeni, cât şi pe moldo­ve­ni, a constituit un calcul machiavellic de succes, însă protestele din 7 aprilie a.c. şi urmările lor au arătat faţa ade­vărată a puterii politice. Inevitabil, a apă­rut întrebarea: “Cât de aproape este Republica Moldova de Uniunea Euro­peană?” Un răspuns în prezent îl oferă Rezoluţia Parlamentului Euro­pean referitoare la situaţia poste­lec­torală din Moldova, iar unul definitiv va veni curând, în mai puţin de două luni.
Între Nistru şi Prut, aspiraţiile pro-europene ale populaţiei sunt evidente. Argumentul-forte în susţinerea acestei afirmaţii îl oferă Barometrele de Opinie Publică, ultimul fiind publicat în martie 2009. La întrebarea “Dacă duminica viitoare ar avea loc un referendum cu privire la aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, dvs. aţi vota pen­tru sau contra?” 65% din respon­denţi s-au pronunţat pentru, 18% împotrivă, iar 13% au răspuns că sunt încă indecişi. În comparaţie cu penul­timul Barometru de Opinie Publică, cel din octombrie 2008, opţiunea pro- europeană a cetăţenilor moldoveni a suferit o mică depreciere (atunci 71% din respondenţi s-au pronunţat pen­tru), însă asta nu înseamnă că percep­ţia opiniei publice din Republica Mol­dova faţă de Uniunea Europeană (UE) a fost afectată in vreun fel. Dimpotrivă, majoritatea populaţiei abia aşteaptă ca Republica Moldova să se integreze în UE. Asta pentru că moldovenii din stânga Prutului sunt convinşi că în UE se va trăi mai bine, fapt confirmat de 70% din intervievaţi în Barometrul de Opinie Publică din octombrie 2008.
Alegerile parlamentare din 5 aprilie a.c. au consfinţit victoria PCRM. O victorie obţinută lejer de un partid care deţine puterea absolută asupra spa­ţiu­lui mediatic şi resurselor adminis­tra­tive ale ţării. Inerţia cu care au votat bunicii pentru stabilitate nu a fost pe placul nepoţilor dornici de schimbare. Un protest paşnic iniţiat de câţiva tineri din Chişinău, care au aprins lumânări pentru moartea democraţiei în Repu­blica Moldova, a adunat în timp-record cu ajutorul reţelei Twitter zeci de mii de tineri revoluţionari, care au cerut să nu li se îngroape viitorul. În lipsa unui lider şi din cauza provocărilor puterii, pe 7 aprilie protestele au degenerat în acţiuni de vandalism asupra institu­ţi­ilor statului şi violenţe. Ceea ce s-a întâmplat ulterior a amintit de prac­ti­cile caracteristice regimurilor autori­ta­re: transformarea statului într-un regim poliţienesc, nerespectarea drepturilor omului, întărirea controlului asupra po­pu­laţiei, constrângerea libertăţii de exprimare, exercitarea presiunilor poli­tice asupra presei libere, societăţii civile, opoziţiei şi subjugarea justiţiei. Desigur, aceste practici nu au consti­tuit o noutate, însă felul în care puterea a gestionat situaţia le-a arătat celor ce evitau să vadă, mai ales la nivelul UE, faţa adevărată a partidului care nu se fe­reşte să ţină discursuri despre inte­gra­rea Europeană.  
Totodată, evenimentele din 7 apri­lie au ridicat o întrebare pertinentă: “Cât de aproape este Republica Mol­dova de Uniunea Europeană?” Rezo­lu­ţia Parlamentului European din 23 aprilie ce analizează situaţia poste­lec­torală din Republica Moldova nu oferă nici o şansă. Partidul Comuniştilor, de când a venit la putere, a ştiut numai să beneficieze de banii europeni. În rest, a uitat să respecte valorile europene precum supremaţia legii, democraţia, eco­nomia de piaţă şi protecţia drep­turilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Ceea ce este foarte trist, uitând de situaţia deplorabilă din economie şi infrastructură, de rela­ţiile încordate cu vecinii, de esenţa Par­te­­neriatului Estic care nu oferă o pers­pectivă clară de aderare şi de pro­ble­ma transnistreană care constituie problema adevărată a integrării.
Oficialii de la Chişinău şi Bruxelles trebuie să se aşeze din nou la masa discuţiilor. Reprezentanţii Moldovei joacă tare şi cer semnarea unui Acord de Asociere. Însă europenii nu sunt orbi ca să nu vadă că de la începerea planului bilateral de acţiuni s-au scurs patru ani degeaba şi cel mai probabil îi vor cere Moldovei să o ia de la capăt.

Vă mulţumesc.

Deputat PD-L ,

Marius Rogin

23.06.2009

Popularity: 4% [?]